Cântări la Vecernia și Utrenia Sfinților Români - vol. 2

„În poporul român, Sfinţii sunt cea mai mare podoabă a Bisericii, cea mai frumoasă lucrare a Duhului Sfânt. Noi pomenim pe toţi Sfinţii români, cunoscuţi şi necunoscuţi. Cei cunoscuţi sunt peste o sută, iar Biserica noastră, în diferite etape, începând cu anul 1950 şi continuând după eliberarea de sub stăpânirea comunistă atee, în anul 1992 şi anii următori, a trecut în rândul Sfinţilor din calendar o mulţime de oameni bineplăcuţi lui Dumnezeu. Astfel, în 1992, s-a hotărât să fie şi o Duminică a Sfinţilor Români prin care aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru faptul că Duhul Sfânt a făcut să rodească Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos în neamul românesc. Sfinţii români: ierarhi, mucenici, monahi şi voievozi, în timpuri diferite şi în moduri diferite, au iubit şi au mărturisit pe Hristos-Domnul şi au slujit Biserica Sa din poporul român cu credinţă puternică şi convingerea profundă că „Hristos este Acelaşi ieri, astăzi şi în veci” (Evrei 13,8).

Sărbătorile Sfinţilor români, cinstirea moaştelor şi a icoanelor lor, pelerinajele la locurile unde au trăit ei în nevoinţă şi post, în rugăciune şi fapte bune, aduc mare bucurie credincioşilor. Bucuria aceasta sfântă şi negrăită pe care o primesc credincioşii din legătura lor vie cu Dumnezeu şi cu Sfinţii Lui plini de har îi ajută să treacă prin nevoinţe şi suferinţe, prin ispite şi necazuri, prin prigoană şi lipsuri, şi chiar să înfrunte martiriul. De aceea, creştinii îşi cinstesc sfinţii cu cântări de laudă. Biserica a alcătuit texte pentru slujbele acestor Sfinţi, texte înveşmântate în monodia muzicii tradiţionale psaltice de diferiţi compozitori, de-a lungul timpului. Cântarea bisericească constituie un element indispensabil cultului divin, între cultul divin şi cântarea bisericească existând o legătură indisolubilă, fapt pentru care aproape toate slujbele din biserică se oficiază prin intermediul sau cu ajutorul cântării bisericeşti.

Anul acesta se împlinesc chiar 300 de ani de la scrierea celui mai vechi manuscris psaltic românesc (1713) de către protopsaltul Mitropoliei Ţării Româneşti, ieromonahul Filothei sin Agăi Jipei, cel care a început procesul de „românire” a cântărilor tradiţionale bizantine, cu binecuvântarea Sfântului Mitropolit Antim Ivireanul, în vremea Domnitorului martir Constantin Brâncoveanu. De cercetarea şi punerea în valoare a operei marelui protopsalt Filothei s-a ocupat chiar alcătuitorul prezentei lucrări, Preacuviosul Arhidiacon prof. univ. dr. Sebastian-Barbu Bucur, membru în subcomisia sinodală de muzică psaltică şi liniară, înfiinţată la iniţiativa Noastră prin hotărârea Sfântului Sinod din 25 februarie 2009.

Volumele de faţă cuprind slujbele celor mai mulţi dintre Sfinţii români, aşezate pe dublă notaţie muzicală, fiind necesare săvârşirii după rânduială a Vecerniei, Utreniei şi Acatistului în zilele de prăznuire a fiecăruia dintre aceştia. Selecţionată şi creată în conformitate cu tezaurul de muzică de tradiţie bizantină din ţara noastră, întreaga suită de cântări din aceste volume poartă pecetea talentului şi a experienţei autorului, unite cu o adâncă evlavie, asemenea creaţiilor marilor înaintaşi în psaltichia românească: Filothei sin Agăi Jipei, Macarie Ieromonahul, Anton Pann, I. Popescu-Pasărea ş.a.

Binecuvântăm aceste sfinte strădanii, urându-i Părintelui Sebastian-Barbu Bucur să aducă la lumina tiparului şi alte asemenea compoziţii, spre slava Preasfintei Treimi şi spre bucuria Bisericii noastre”.

(fragment din Cuvânt înainte, de
Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)