Lege și Iubire. Coordonate biblice și hermeneutice pentru teologia morală

„Raportul dintre interpret, autor și text cu alteritatea radicală a lui Dumnezeu schimbă în mod esențial perspectiva demersului hermeneutic. Revendicând pe Dumnezeu ca instanță ultimă a vieții sale, interpretul are, în general, tendința de a stăpâni în mod integral actul interpretării, pentru a răspunde cât mai deplin chemării lui Dumnezeu. În acest context psihologic apare însă o altă tendință, aceea de a absolutiza propria interpretare și a nega alteritatea altor interpretări sau interpreți. Pentru a depăși această tendință, care poate deveni agresivă, interpretul creștin trebuie să ia în considerație faptul că alteritatea radicală a lui Dumnezeu s-a manifestat în istorie nu în mod agresiv, ci pe calea iubirii răstignite a lui Hristos, Logosul întrupat.

Acest criteriu hermeneutic fundamental pentru teologia și viața creștină am dorit să-l subliniem în rezenta lucrare care, fără să minimalizeze importanța hermeneuticii moderne, se concenrează asupra hermeneuticii clasice a Sfinților Părinți cu scopul de a sensibiliza conștiința studenților în teologie și a-i invita la un demers interpretativ ontologic și existențial al textelor biblice, absolut necesar pentru păstrarea identității Teologiei în general, și a Teologiei morale n special, în cadrul învățământului universitar actual.”

(fragment din Argument, de pr. Gheorghe Popa)