Maica Domnului în teologia secolului XX și în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei

In veacul XIV, secolul isihasmului, trei figuri de prim rang ale teologiei bizantine — Grigorie Palama, Nicolae Cabasila si Teofan al Niceei — au consacrat pagini decisive meditatiei asupra tainei Maicii Domnului. Rezultatul este configurarea a trei reflectii de o forta duhovniceasca si amplitudine teologica unice:
— o mariologie isihasta (Grigorie Palama)
— o mariologie umanista (Nicolae Cabasila)
— o mariologie holistic-cosmica (Teofan al Niceei).
Substanta volumului de fata o constituie restituirea textului, contextului si a istoriei receptarii unora din cele mai profunde si fascinante monumente ale teologiei ortodoxe bizantine, pe nedrept uitate sau rastalmacite. O lectura esentiala pentru toti cei pasionati de profunzimile mistice ale Ortodoxiei.
La distanta de peste o jumatate de secol, acest volum duce la capat, intr-un gest tardiv de omagiu postum, intentia formulata in 1950 de pr. prof. Dumitru Staniloae când scria: „Daca Sfântul Andrei Cretanul si Sfântul Ioan Damaschinul ne-au dat cele mai lirice cuvântari despre Fecioara, iar Sfântul Grigorie Palama a descris in Omilia la intrarea ei in Templu ca nimeni altul viata ei de taina in Dumnezeu sustinuta de rugaciunea inimii, Teofan al Niceei este dogmatistul neintrecut al Maicii Domnului, interpretând in functie de ea toata mântuirea si doctrina crestina in cel mai sistematic tratat despre ea. Comorile acestea ar trebui sa fie facute neintârziat accesibile evlaviei poporului nostru.”

edituradeisis.ro